Cioburile unei iubiri trecute...

d3vil_ang3l · Trimis: 25/07/2007 00:38 Titlul subiectului: Cioburile unei iubiri trecute...

E o poveste one-shot,adik fara continuare :-p.Tot ce scrie aici este adevarat.Absoult tot,doar ca nu am dat nume...dk mai fac one-shoturi am sa le postez in acelasi topic.Sper s ava placa si sa nu va plictisiti sa cititi atata:

Cioburile unei iubiri….trecute

Intuneric.Pustietate.Linistie.Nici un cuvant.Mergeam amandoi pe strada,unul langa celalalt fara sa scoatem un cuvant,un sunet…Ma oprisem in mijlocul strazii ,imi ridicasem privirea spre cer si priveam acele mici bobite argintii care erau ca un infint fara sfarsit pentru ochii mei…erau atatea de multe…atat de firave…am inceput sa le numar 1,2,3,4,5,6,7,8,9,…………nu mai puteam… ma pierdeam prin acea lume..lumea lor.Ma intrebam:de ce sunt asa de multe?Nu ar fi fost de ajuns,100 sau 1000?Nu…deodata in coltul gurii aparu un mic zambet…acum cred ca stiam de ce sunt atatea:pentru a nu fi singure pe acea colosala patura albastra,pentru a fi prietene, pentru… a nu suferi….da…asta era!Ele erau fericite acolo, erau impreuna, alaturi de prieteni…dar eu? Eu…eram singura,pustie,parasita de toti,de toti cei pe care ii iubeam, pe care ii credeam prieteni adevarati…acestia ma tradasera…TRADARE!Acest cuvant imi facea atata rau..si totusi se spargea ca un ecou de peretii sufletului meu…Durere.Tristete.Amagire. In ultima saptamana acestea au luat locul fericirii,bucuriei,IUBIRII…da,chiar si ei i-au luat locul…O lacrima se iviese la coltul ochiului…apoi alta,alta si inca una….AMINTIRI sfasietoare navaleau in mintea mea:

-De ce mi-ai facut asta?De ce??Cu ce ti-am gresit eu…zi-mi…cu CE??siroaie de lacrimi pure si mici se rostogoleau pe obrazul care altadata era palid acum imbujorat,ranit…Baiatul din fata mea nu spunea nimic.Tacere.Liniste surda.Era cu capul plecat,cu mainile la spate,de parca l-ar fi pedepsit cineva.Incerca de cateva ori sa zica ceva, sa spuna cateva cuvinte dar tot ce iesea din gura erau doar cateva sunete…sunete surde…Il priveam cu ochi reci,cu ochi de demon furios,ma transformasem…..nu,el m-a transormase: inainte eram doar o fata plina de iluzii, de sperante, inca visand la marea dragoste, la “Printul calare pe un cal alb”…apoi,a aparut el: sa zicem…X....totul a inceput cand m-am reimpacat cu el,dupa ce se terminase relatia cu un alt baiat.Eram putin suparata fiindcă inca tineam la fostul,care imi daduse “papucii” pentru ca a tinut cont de spusele altora,si nu de mine.In acel ocazie tot ce vroiam era sa primesc si eu ceva afectiune,iubire, mangaiere….asa ca am hotarat sa ma impac cu X.La inceput nu prea ma interesa relatia cu el,nu prea puneam suflet pentru ca vroiam sa ma razbun pe fostul,sa-I arat ca eu sunt mai puternica si ca nu ma doare ceea ce imi facuse.Dar din pacate nu era chiar totul asa: ma durea…mult,poate prea mult…la un moment dat am observat ca nu are nici un rost aceasta razbunare,asa ca am continuat relatia cu X.Ne intalneam in fiecare seara,in parc, acel loc care era slujitorul iubirii noastre,acel loc care inca mai trezeste amintiri…amintiri durerose acum… cu cat treceau zilele mai repede cu atat eu tinem mai mult la el, sentimentele mele fiind trezite la viata de un simplu sarut dulce, de o simpla mangaiere a lui, de o singura soapta rostita la urechea mea…Il iubeam,simteam asta prin porii pielii, prin sangele venelor…aveam fluturasi in stomac si cand se uita la mine, cand imi trimitea un zambet ce era doar al meu,un singur suras de al lui si imi insenina ziua….cand primeam vreun bip sau mesaj ritmul inimii mele accelera pornind parca intr-o cursa nebuna,din care nu te opreai.Speram ca absolut orice semn de viata sa fie de la el, nu conta ce era,doar sa fie de la el: fie ca era un modest bip,un mesaj,un apel.Tot ce conta pentru mine era el si….ATAT!Niciodata nu mai avusesm acea senzatie….de bucurie,de entuziasm, imi venea strig in gura mare ca sunt fericita….cand il vedem vroiam sa-I sar in brate,sa-l alint cu saruturi senzuale,sa-l dezmierd cu mangaieri catifelate,sa-l iubesc cu pasiune….De cate ori trecea pe langa mine,tot trupul imi vibra,simteam cum bataile inimii mele erau in acealsi ritm alert cu bataile inimii lui…o simpla mângâiere a mainii lui gingase pe dermă mea alba ca spuma laptelui imi facea corpul sa tremure,eram ca un cub de gheata,care la o simpla raza a soarelui se transforma in dragoste….ma topeam la atingerile lui….primul meu sarut: tot de la el l-am primit!A fost si va ramane cel mai elegant din viata mea: eram in acelasi parc,pe o banca mai retrasa…ma tinea de mana,sangele imi clocotea prin vene,inima imi tresalta de bucurie,de fericire, entuziasm….Se apropia tot mai mult de fata mea,care era rosie,rosie ca un rac, buzele imi ardeau de dorinte,dorinte starnite…vroiam ca buzele lui trandafirii sa se contopseasca cu ale mele….si pana la urma,inevitabilul s-a produs: ne-am unit buzele intr-un sarut dulce, catifelat, pur,innocent,acel sarut reflecta toata iubirea noastra…Luna ne era martora,stelele felinare iar parcul confident…Toate aceste elemente se imbinau deplin de parca ar fi vrut ca acel moment unic din viata mea sa dureze o eternitate,o vesnicie….
Zilele treceau destul de repede.Aproape in fiecare seara ne intalneam in parcul amintirilor….o zi nu il vedeam si simteam ca mor,mor pe dinauntru,sufletul se ofileste fara un semn de viata din porțiunea lui…Intr-un timp veni vremea sa plec la mare.Lipseam pentru zece zile. Acum chiar era o dilemma pentru mine:ce faceam eu 10 zile fara el?Ma consola gandul ca el iubeste marea si aceasta imi putea fi un sprijin, un confindent caruia puteam sa-I povestesc durerile mele, sa-I povestesc tristetea care ma cuprindea cand nu eram langa el….Intr-o dimineata ma trezisem la ora 5:00 pentru a vedea rasaritul soarelui.Era splendid…era exact cum mi-l descrisese el : inainte sa rasara, cerul era purpuriu,pana cand dintr-o data o mica pata orange se zarea iesind parca din mare….pe masura ce globul de foc urca spre imapratia cerului marea devenea rosiatica,valurile cristaline se spargeau de nisipul cald, ajungand apoi doar niste cioburi ale amintirilor care se naruiau incet,incet fiind acoperite de plapuma nisipoasa….Intr-un final astrul ajunsese pe imensitatea limpede si albastra a infinitului….trimitea raze de aur spre fiinta mea minuscula,incalzandu-mi fiecare particica din corpul rigid si dezmierdandu-mi pletele incalcite.Imi zambea larg,indepartandu-mi toata nelinistea de pe chip.In fata regelui auriu erau ca o furnica, ma simteam inexistenta, inferioara…el era atat de ….puternic,stralucitor,bland.. iar eu,eu eram doar o fiinta fara sens pe acest pamant.Imi venea sa plang,sa plang…dar nu de tristete ci de fericire…Da,de fericire…Fericirea era un cuvant parca magic,era ceva ce nu puteai atinge niciodata dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata….lacrimi navalisera pe fata mea, invadandu-mi gatul iar apoi sufletul…o picatura si imi aminteam de el,de uby meu….in acel moment vroiam sa fie acolo cu mine, sa stam imbratisati si sa privim acel fenomen misterios care te invaluia cu totul intr-o armonie universala.In preajma lui uitai de toti si de toate.Tot ce iti doreai era sa fii cat mai aproape, aveai tendinta sa-l atingi,sa-ti dea si tie putin din stralucirea lui.. sa nu te simti asa neinsemnata…
Zilele trecura iar eu rezistam cu gandul ca voi merge acasa cat mai repede.Ma voi intalni cu uby meu,il voi strange in brate,il voi saruta…Pana la urma asta s-a si intamplat: ajunsesem acasa : home sweet home!
A doua zi ma intalnisem cu el.Parca era un clipă de vis : il sufocam cu sarutari, il mangaiam cu soapte dulci, il alintam cu mangaieri duioase…imi fusese extrem dor de el,iar acum il aveam in fata ochilor: sincer,nu mai stiam ce sa fac….vroiam sa stau non-stop langa el, sa-l imbratisez si sa nu-i mai dau drumul, sa-l fac prizonierul inimii mele, sa-l incatusez in locasul sfant numit suflet,sa-l pun intr-o cutie fermecata numita iubire…vroiam sa…sa-l simt ca ma iubeste/…doar asta vroiam….
Trecu o saptamana de cand venisem de la mare.Totul mergea perfect intre noi: ne imbratisam, ne sarutam dulce,vorbeam…si lumea se mira cat de bine ne intelegem…simteam si noi..simteam ca e ceva,ca e…e…e…IUBIRE,iubire adevarata…sau cel putin eu asa credeam… Ieseam seara in parc,radeam, ne distram , era o atmosfera feerica intre noi,pana cand cineva ne-a perturbat linistea…era ea….Y…..era o vara a unei prietene de-a mea.Venise sa stea la el cateva zile iar apoi mergea in Italia. Din pacate,eu nu stiam ce ma asteapta…prietena mea si vara ei ieseau si ele in fiecare seara in parc…dar atunci ei nu ii dadeam o atentie speciala…o priveam ca pe o necunoscuta.S-a intamplat ca intr-o seara sa nu ies afara pentru ca aveam de lucru…dar a doua seara am iesit,chiar daca putin mai tarziu decat de obicei.Eram nerabdatoare sa-l vad…simteam furnicaturi pe sina spinarii, fluturasi zburdand liberi prin stomac…asta pana cand il vazusem tinandu-se de mana cu acea fata.Atunci am simtit ca se rastoarna cerul pe mine, am simtit cum inima mea se rupse in doua, sufletul se spargea in mii si mii de bucatele, ghimpii tradarii imi otraveau esenta iubirii….un fluviu de perle cristaline incepu sa curga din ochii mei, imi patau dragostea cu sange…Eram pur si simplu distrusa…In seara aceea nu mai eram atenta la nimic, eram …cunfundata in propriile ganduri….Am plecat acasa,iar de acolo am inceput sa-l sun.Raspunse….cu o voce inabusita de raul care curgea am apucat sa-l intreb de ce imi facuse asta…de ce?I-am gresit eu cu ceva??De ce ma ranea asa…de ce??atatea intrebari si doar un raspuns vag care ma sfasia bucatica cu bucatica….:nu stiu…atat imi spuse!Nu stiu!Apoi imi repeta de nenumarate ori sa-l iert,ca ma iubeste, ca nu ma va mai rani…dar tot ce simtea era ca o cianura pe sufletul meu…o cianura a vorbelor….nu mai aveam incredere…imi pierdusem increderea il el, in iubirea lui, in tot ce era legat de el….degeaba spunea un rudimentar “Iarta-ma”… acesta nu era de ajuns sa vindece o inima ranita…nu era de ajuns sa repare iubirea ce fusese zdrobita de el….Ma simteam rau…nu mai vroiam sa stiu nimic de el…dar totusi il ascultam..ascultam ce imi zicea,dar nu mai simteam nimic, poate doar tristete nemarginita si durere…atat!....i-am zis ca imi pierdusem increderea in el, in toti baietii, ca nu voi mai putea sa mai am incredere in cineva…el imi naruise toate visele, sperantele…ma simteam ca un nimic.. pe dinafara eram aceasi:vesela,subtirica,cu un zambet copilaros,dar…pe dinauntru eram moarta: durerea ma sufoca, atingerile lui acum imi pangareau pielea, sarutul era ca un spin pe buzele mele,o soapta era ca un vant rece ce imi ingheta simturile….Tot ce simteam eu ca era iubire.. acum se transformase intr-un desert de gheata al inimii mele….Eram de piatra,rigida la indiferent ce geste, orice miscare, orice sunet sau fapta…Vroiam doar sa ma inalt la cer, sa calc pe treptele intunericului sis a cad intr-o prapastie numita abis…Atat vroiam….

Inca mai aveam acele amintiri sfasietoare…le mai simteam vii in mine desi trecu o saptamana de la cele intamplate….eram ca un mort viu,fara sperante, fara vise, fara….sentimente…Nu aveam nici un prieten,poate doar tristetea, nici un confident, poate doar singuratatea, nici un vis, poate doar razbunarea…. Tot ce a mai ramas din dragostea noastra erau niste mici cioburi ale unei iubiri trecute…moarte…care s-a risipit din cauza unei prostii…
Intunericul.Singuratatea.Tacerea.si…Tristetea.Acestia sunt singurii mei prieteni adevarati, care niciodata nu ma parasesc…

iNca mai simt durere in suflet cand ma gandesc la acele clipe din viata mea...Ast commenturi!
_________________
Nu sunt ceea ce par a fi,sunt nimic din cea as fi vrut sa fiu,dar findca m-am nascut fara sa vreau,fara sa stiu sau poate prea tarziu, am ramas doar ceea ce sunt.Pacat ca trebuie sa irosesti o viata pentru a straluci o clipa!

DemonDinCenusa · Trimis: 25/07/2007 17:47 Titlul subiectului:

a deci asta voiai sa`mi dai san citesc aseara.. ma apuk imediat dupa ce mananc sa citesc j iti las coment :kiss:

_________________
Cioburile unei iubiri trecute...

^^ Ei scriu legenda in pasi de dans ^^

DemonDinCenusa · Trimis: 25/07/2007 18:07 Titlul subiectului:

foarte trsit, mai ales ca e ceva real... ce pot sa spun, toti barbati sunt niste porci imputitit :judge:

d` aia nu o sa ma indragostesc niciodata si nu o sa am vreo relatie... mai bine inebunesc de singuratate, sau si mai rau kma calugaresc :crazy:

... nu ma baga in seama iulia :-D

probabil te fac sa te simti j mai rau la kt de batuta sunt in cap :-|

cert e cabaiatul ala nu merita dk te`a inselat, poate asa a vrut d-zeu sa`ti arate k nu e de tine... poate fi o simpla coincidenta k i`ai prins, dar gandeste`te ai fi putut avea iar treaba si nu`i vedeai, dar mai bine k nu ai trait in minciuna.. numai fii trista, baietii nu merita :closedeyes:

... nu ma baga 9in seama eu te bag mai rau in boala... stupid me :-|

kt despre poveste, ai povestit totul atat de... trist, practic pas cu pas si frumos... imi plke bravo :-)

_________________
Cioburile unei iubiri trecute...

^^ Ei scriu legenda in pasi de dans ^^

ana_angelnight · Senior Data inscrierii: 28/Aug/2006 Mesaje: 1199

wow e fff trista dar este asa de elegant este extra
_________________
Cioburile unei iubiri trecute...

Funky.Lollipop · Trimis: 26/07/2007 15:00 Titlul subiectului:

deci ce sa zic wow este este... :'-(

dar este si cam ireal :whistle:

deci asa: k poveste este fooooooarte marfa este povestita mega (k si alte ficuri de-ale tale de altfel) si mie una imi plac super mult iar asta nu face exceptie, este trist
dar totusi este putin mai departe de adevar adik de fapt, acuma conteaza si personalitatea cnv e mai sensibil k altu, un om reactioneaza diferit de alt om etc dar cred k oricine ar cauta mai intai motivul pentru care a inselat baiatul respectiv plus k se tineau doar de mana din cate am inteles dar cu toate astea cred k si eu dak as fi fost in locul tau as fi renuntat neîntârziat la el
marfa :kissing2:

$p|nul_rhoz · Trimis: 26/07/2007 15:21 Titlul subiectului:

ce trist... inteleg prin ce treci, si eu sunt la fel.. :weep:

_________________
```cautand vampiri, luptand prin noapte, grelele sunt usoare si soaptele sunt aproape.
```Regina Blestematilor ```
Cioburile unei iubiri trecute...

d3vil_ang3l · Trimis: 27/07/2007 01:16 Titlul subiectului:

Ms extrem mult pt comenturi.Inseamna foarte mult pentru mine. :-D

Pey....Pink.Girl....eu nu am povestit chiar totul,cu detalii,deaorece mi ar fi luat....dar...nu e faza k i ma vazut doar tinandu se de mana ci si sarutandu se.Si nu am zis in fic nici k am fost la ei si i am tras doua palme :lol:

si k ne am desp dar akm m am imp c el k eu oricum nu am c face... :-P

deci... pana la urma totul e adevarat desi poate vi se pare ireal!
_________________
Nu sunt ceea ce par a fi,sunt nimic din cea as fi vrut sa fiu,dar findca m-am nascut fara sa vreau,fara sa stiu sau poate prea tarziu, am ramas doar ceea ce sunt.Pacat ca trebuie sa irosesti o viata pentru a straluci o clipa!

ana_angelnight · Senior Data inscrierii: 28/Aug/2006 Mesaje: 1199

adevarat??????????????????????????????????????????????????
_________________
Cioburile unei iubiri trecute...

$p|nul_rhoz · Trimis: 27/07/2007 17:43 Titlul subiectului:

te-ai impacat cu el :-O

norocoaso

_________________
```cautand vampiri, luptand prin noapte, grelele sunt usoare si soaptele sunt aproape.
```Regina Blestematilor ```
Cioburile unei iubiri trecute...

Funky.Lollipop · Trimis: 01/08/2007 13:56 Titlul subiectului:

ana_angelnight · Senior Data inscrierii: 28/Aug/2006 Mesaje: 1199

da da.haide d3vil angel hai hai :-D

lol tin galerie pe aici.e elegant k ti-ai gasit un baiat kre sa te uby.eu inca nu mi-am gasit dar sunt si prea mik pt dastea si oricum nu prea am eu sanse la baieti deci :'-(