The legend of The Silver Phoenix

roxy_scumpik · Trimis: 04/05/2008 21:47 Titlul subiectului: The legend of The Silver Phoenix

ok mam gandit sa scriu un nou fic...hope you like it:D

Capitolul I-Vrajitoarea

“La naiba! Ce-a fost in capu’ meu sa ma furisez in turn? Data viitoare sa-mi amintesc sa ma arunc intr-un lac cand ma mai gandesc la întocmai tampenii!”
Lalla’Kim ma urmarea prin padurea intunecata apropiindu-se mai mult cu fiecare secunda. Ii simteam respiratia in ceafa. Am alergat cat de rapid am putut in timp ce crengile imi biciuiau fata.iar maracini mi se agatau de picioarele si asa mult prea ostenite. Aerul umed al noptii imi invada palmanii, respiratia devenindu-mi mai greoaie cu fiecare pas facut. Daca as fi putut ajunge la marginea padurii mai repede as fi fost salvat! Insa n-a fost sa fie.
Se apropiase periculos de mult. Suiera amenintator si bolborosea cateva cuvinte intr-o limba necunoscuta mie. In clipa urmatoare o durere mistuitoare imi sageta pieptul fortandu-ma sa ma prabusesc la pamant.
Se repezi la mine din partea stanga cu cu bratele intinse,ranjind de placere aratandu-si dintii ascutiti care sclipeau in lumina lunii acum vizibila prin frunzisul copacilor. Probabil ca urma sa ma sfartece in mii de bucati.
Se napusti asupra mea facandu-mi imposibila orice posibilitate de evadare. Ma strangea atat de intens de incheieturi ,incat parca imi simteam oasele trosnind sub presiunea mainilor ei. Am incercat sa evit sa-I privesc ochii, acestia fiind cele mai de temut arme ale unei vrajitoare Kendrah.
-Ridica-ti privirea din pamant baiete! Sau iti este frica sa-mi intalnesti ochii?
Mi-am dat seama ca e imposibil sa ma opun. Imi simteam trunchiul din ce in ce mai vlaguit. Eram la cheremul ei. Indiferent ce urma de vointa mi se scursese din corp. Durerea din piept deveni insuportabila. Blestem faptul ca sunt atat de prost. Daca mi-as fi vazut de treaba…
-Nu-mi pune rabdarea la incercare! Vointa ta este mare insa nu mi te poti impotrivi la nesfarsit!
Fara sa vreau am ridicat ochii catre ea.Avea drepatate…nu ma pot impotrivi la nesfarsit. Am privit-o in ochi pentru mai mult timp. Avea trasaturi frumoase :ochi mari si luminosi, parul ei imi acoperea chipul, iar trupul ii parea atat de firav.
In ciuda acestui fapt era cu mult mai puternica decat mine. Mi-a cuprins cu mana umarul si a strans pana cand s-a auzit un “trosc” puternic.
La naiba! Cred ca mi-a rupt mana!
Durerea m-a facut sa ma trezesc la realitate. M-am sfortat atat de tare sa-mi misc bratul incat mi s-a taiat si ultima bruma de rasuflare ramasa. Am reusit sa iau cutitul din buzunarul pantalonilor. Manerul lui era din lemn de frasin si un lucru era sigur…vrajitoarele Kendrah nu suportau lemnul de frasin. I-am lipit cutitul de piele.
A tipat atat de infiorator incat aveai impresia ca e supusa la cele mai grele torturi.Am profitat de momentul ei de slabiciune si am rupt-o la fuga. Cumva,nu stiu cum, imi recapatasem cel putin o mica parte din puteri. Insa durerea tot imi sfasia umarul care parea ca incepe sa se inegreasca. Sau poate spaima ma facea s-o iau razna. Urletul vrajitoarei zgudui deodata intreaga padure.
-INTOARCE-TE!
Din nou era pe urmele mele si de data aceasta mult mai pornita sa ma ucida decat inainte.Ceva m-a lovit drept in moalele capului iar eu am cazut din nou. Cat ai clipi Lalla’Kim era calare p mine infingandu-si gearele in acelasi loc in care ma ranise mai devreme.Incepuse sa rada isteric.
-Asta o sa te invete minte!
Am inchis ochii asteptand ce-I mai rau.Ceea ce a urmat a fost mai mult decat o surpriza. Cand mi-am deschis ochii vrajitoarea statea in picioare langa mine privind speriata in jur. S-a intors panicata in posterior apoi a luat-o la fuga.Intr-o fractiune de secunda cea care pana acum un minut voia sa ma lase fara suflare disparuse in adancul padurii. M-am ridicat cu greu in picioare sprijinindu-ma de un copac. Am fugit cu toate ca corpul meu era amortit de durere. Am continuat sa fug pana cand o lumina alba mi-a inundat ochii.Ceea ce s-a intamplat dupa nu voi uita niciodata.
-Ce naib…

***

-Printesooo,papusicaaa!
Nu vreau sa ma trezesc…inca cateva minute .In fond,poate daca ma prefac ca dorm in continuare o sa plece si o sa ma lase in pace.
-Ioanaaaa! a spus ea p un ton care incerca sa para dulce.
Dispari!
-Stiu ca esti treazaaaa!
Dispari!
-Ursuleeeet,pisicutoooo!
-INCETEAZA CU LIGHIOANELE! Sunt treaza! T-R-E-A-Z-A!!!! am spus aruncandu-I cu perna in cap Iuliei.
-Hei nu tipa la mine bine?
-Da-da cum zici tu! Mi-am dat ochii peste cap.
-Sensibila ca intotdeauna observ…
Am stat cateva minute intr-o liniste totala.
-La ce te gandesti? intreaba Iulia fixand cu privirea un punct de pe tavan.
-La cel mai bun mod de a ma sinucide.Ce zici sfoara sau lama?
-Hmm…sfoara.Cu lama faci prea multa mizerie.
-Nu-mi place idea cu sfoara. Daca de exemplu decid sa ma spanzur de o lustra si exact cand imi dau drumu’ se surpa peretele cade peste mine si mor sufocata in chinuri groaznice sub moloz?
-Pai ideea nu era sa mori?
-Ba da.Dar intr-un mod nedureros.
-Esti un om extrem bolnav…Bolnav mintal vreau sa zic.
-Stiu.
-Nu vrei sa meditezi tu la asta in drum spre baie?
-De ce? am intrebat eu ridicandu-ma in capul oaselor.
-Mirosi ingrozitor.
Am decis sa nu ma mai complic certandu-ma cu ea. M-am comformat. M-am ridicat cu greu de pe pat si m-am indreptat catre baie. Exact cand am pus mana pe clanta un gand mi-a strafulgerat creierul meu amortit probabil de atata alcool.
-Aaa…Iulia?
-Da? raspunse ea aproape imediat.
-Cum am ajuns aici?

ok...probabil ca nu intelegeti ce legatura au cele doua parti una cu alta, dar promit ca o sa intelegeti in capitolul urmator ...sper sa va plak...

ana_angelnight · Senior Data inscrierii: 28/Aug/2006 Mesaje: 1199

nu prea inteleg...dar e suuuper:X:X:XXX:X:
_________________
The legend of The Silver Phoenix

Funky.Lollipop · Trimis: 04/05/2008 22:29 Titlul subiectului:

si in sfarsit: :-|

Adica, vreau sa spun WOAH, m-ai lasat aproximativ salivand pe tastatura, chestii de genul asta .... sa zicem doar ca sunt una dintre fanii nr 1. Inceput a` la Delaney, groaza a` la Stephen King si sfarsit a` la Juli Zeh.... Deci nu stiu cum sa zic, ai reunit in postul acela cateva dintre genurile, panica, sentimentele profunde pe care abia astept sa le descopar cu fiecare carte pe care mi-o cumpar la fiecare 2 saptamani... Deci sper ca , continuarea sa vina repede si ca acest fic al tau sa fie pentru mine ca o carte virtuala, eu una nu pot astepta prea mult cu un inceput asa de.... woah... capisci? :lol: